Recenzie: Cum să alegem fericirea, de William Glasser

Recenzie: Cum să alegem fericirea, de William Glasser

104
Cum să alegem fericirea
Cum să alegem fericirea

Cum să alegem fericirea descrie cât de importante sunt relațiile interpersonale pozitive, apropiate, pentru starea noastră de fericire și împlinire. William Glasser, psihiatru de profesie, prezintă Teoria alegerii, conform căreia multe din problemele umane se datorează relațiilor nesatisfăcătoare, fie că e vorba de soț-soție, părinte-copil, patron-angajat, șef-subaltern.  Toate problemele psihologice de durată sunt probleme de relații afective. Nu suntem niciodată liberi să trăim fericiți fără să avem o relație personală satisfăcătoare. Chiar având tot ce ne trebuie pentru a supraviețui și un spațiu confortabil în care să trăim, o viață însingurată, în care nu-i avem aproape pe cei de care avem nevoie, este o viață nefericită.

Singura persoană al cărei comportament îl putem controla suntem noi. Încercările frecvente de a schimba cealaltă persoană în scopul de a îmbunătăți relația sau a ne face pe plac, se dovedesc a fi adesea inutile. Conform Teoriei controlului exterior, cu cât ne dorim să exercităm mai mult control asupra celorlalți, cu atât mai puțin vom reuși să obținem ceea ce ne-am propus. Cu cât îl obligi mai tare pe celălalt, cu atât se va opune mai tare. Controlul generează control. Cum se manifestă această dorință? Prin încercarea de a-l obliga pe celălalt să facă ceea ce s-ar putea să nu vrea, critici, reproșuri, amenințări cu pedeapsa, învinovățire, șantaj emoțional. Acestea nu fac decât să-l îndepărteze, să genereze și mai multă frustrare, nefericire și resentimente. Adresarea presupune cel mai adesea imperative gen ”trebuie”, ”neapărat” și ”e obligatoriu”, plus amenințări cu pedeapsa în cazul în care nu faci ceea ce ți se spune. Aceste efecte sunt cumulative și se adună în timp, până când relația se înrăutățește semnificativ sau se ajunge într-un punct de unde nu mai este cale de întoarcere. În creșterea copiilor ele ies la suprafață cel mai adesea în adolescență.

Interesant este faptul că rareori aplicăm psihologia controlului exterior când este vorba de cei mai buni prieteni. In cazul lor, chiar dacă suntem puțin conștienți de asta, folosim teoria alegerii și nu încercăm să-i obligăm să facă ceea ce nu vor. Acceptăm faptul că nu suntem stăpânii lor și nu sunt stăpânii noștri. Totuși, când vine vorba de copii, elevi, părinți, iubiți sau angajați, îi tratăm altfel și amplificăm diferențele existente prin constrângere și control.

Teoria alegerii explică faptul că, în orice împrejurare, noi alegem tot ceea ce facem, inclusiv nefericirea pe care o trăim. Ceilalți nu ne pot face nici nefericiți, nici fericiți. Noi alegem felul în care reacționăm la ceea ce se întâmplă în jur și informația primită. Noi nu suntem mașinării, roboți, proiectați să reacționeze într-un anumit fel la un control exterior.  Ea susține încercarea de a găsi o soluție în relațiile noastre atunci când apar neînțelegeri, de a face un compromis, în așa fel încât ambele părți să fie mulțumite. În această abordare, partenerii se vor sprijini, tolera, vor avea răbdare reciprocă și își vor negocia neînțelegerile deschis, cinstit, necoercitiv. Ei își vor transmite neîncetat ideea că țin mai mult la relația lor decât la ceea ce își doresc personal. În cercul rezolvărilor, căsnicia/relația este pe primul loc și fiecare poate să discute despre orice fără teama că va fi pus la zid de celălalt. Aici nu există ”e de datoria ta” și totul e la persoana întâi. Astfel partenerii descoperă că puterea este mai mare atunci când te înțelegi cu ceilalți decât atunci când îi domini.

Alt principiu al acestei teorii este faptul că noi suntem călăuziți de cinci nevoie genetice: supraviețuirea, iubirea, afecțiunea celorlalți, puterea, libertatea și distracția. Aceste nevoi trebuie satisfăcute. Ele pot fi amânate, dar nu pot fi negate. Numai noi putem hotărî cum sunt satisfăcute. De asemenea, nu putem satisface niciodată nevoile altora, ci doar pe ale noastre. Fiecare dintre noi are intensități diferite ale fiecărei nevoi, iar acestea se stabilesc la naștere și nu se schimbă pe parcurs. Glasser ne spune în acest context că cele mai bune căsnicii sunt cele în care soții și soțiile au personalități similare, iar o căsnicie cu șanse mari de reușită e una în care partenerii au o nevoie crescută de iubire și afecțiune, o nevoie scăzută de putere și libertate și o nevoie ridicată de distracție. Nevoia crescută de putere poate fi nocivă deoarece aceasta presupune o dorință scăzută de a negocia, de a căuta un punct comun pentru rezolvarea conflictelor. Ne putem da seama că o persoană are o nevoie accentuată de putere atunci când își dorește să ii se dea permanent dreptate în ceea ce face sau spune și vrea să aibă mereu ultimul cuvânt.

În plus, orice comportament este un comportament total și e compus din patru componente inseparabile: acțiunea, gândirea, simțirea și fiziologia. În teoria alegerii, comportamentul total este definit prin verbe, de exemplu ”aleg să fiu deprimat, dar nu sufăr de deprimare” deoarece astfel devenim conștienți că este vorba de o alegere și deci, stă în puterea noastră să facem o schimbare și o alegere mai bună. Folosirea substantivelor sau adjectivelor (”sunt deprimat”) ne face să credem că nu putem să ne ajutăm în nici un fel, e pasivă.  Un alt lucru pe care îl învățăm din această carte este faptul că noi nu avem control direct decât asupra componentelor de gândire și acțiune din comportamentul total. Totuși, prin ele ne putem stăpânii emoțiile și fiziologia în mod indirect, adică prin felul în care alegem să gândim și să acționăm. Când vrem să eliminăm o suferință din viața noastră fie 1) schimbăm ceea ce vrem, 2) schimbăm ceea ce facem sau 3) și una și alta.

De asemenea, indiferent ce s-a întâmplat în trecutul nostru, lucru care ne-a afectat profund la acel moment, mereu putem alege dacă mai suntem sau nu victimele a ceea ce a fost atunci. În continuare putem face o alegere mai bună azi și ne putem construi un prezent mai bun. Un prezent mulțumitor are șanse să ducă la un viitor mulțumitor. Un prezent infect are șanse să conducă la un viitor infect sau n-are nici o șansă de viitor. Unii oameni se agață de trecut pentru a evita să-și asume responsabilitatea față de felul în care își trăiesc prezentul. Ei folosesc trecutul pentru a nu înfrunta ceea ce li se întâmplă în prezent, ca o modalitate de evadare.

În Cum să alegem fericirea, Glasser ne mai explică faptul că fiecare dintre noi are o lume specială, care cuprinde mai multe imagini

  • Oamenii cu care ne dorim să fim
  • Lucrurile pe care dorim să le avem și să le facem
  • Ideile sau convingerile care ne guvernează comportamentul

Acesta ne învață că atunci când ne dorim să ne apropiem de cineva sau să-l ajutăm, trebuie să încercăm să pătrundem în lumea specială a acelei persoane, să o descoperim și s-o înțelegem mai bine. La fel se procedează și în terapie, când vrem să creeăm o relație de încredere și siguranță, o atmosferă în care pacientul să se simtă confortabil, abordăm inițial lucruri de care e pasionat și despre care îi face plăcere să vorbească.

Cum să alegem fericirea mi s-a părut deosebit de utilă prin faptul că autorul explică teoria alegerii aplicată în sfera familială, de cuplu, socială, somatică, parentală, educațională și la locul de muncă. Astfel teoria alegerii poate deveni un stil de viață, dar de viață fericită și plină de sens.

Cu toate că la început poate fi dificil de acceptat această abordare, cu atât de mult de aplicat în viața personală, pe măsură ce exersăm aceste atitudini și comportamente, am putea descoperi că suntem mai câștigați decât înainte. Glasser ne transmite cât de importante sunt relațiile pentru starea noastră de bine și cum putem acționa astfel încât să le îmbunătățim.

Departe de a fi punctat toate aspectele din Cum să alegem fericirea, vă încurajez să citiți această lucrare iluminatoare, căci cu adevărat pune măcar o rază de lumină asupra multor probleme și relații din viața noastră.

Acordă o notă articolului!

Comments

comments

CARTEA POATE FI DISPONIBILĂ PE:


Vreau în Clubul de lectură!